Mergând de la Teatrul Mihai Eminescu spre Colegiul Naţional A.T.Laurian, la intersecţia străzii Cuza Vodă cu strada M. Kogălniceanu, se află Biserica Vovidenia, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului".
Una din bisericile mari ale Botoşanilor, construită din piatră şi cărămidă, între anii 1834-1838, ctitorie a familiilor de boieri Cârstea şi Varlaam (Baronul Ioan Cârstea, Spătarul Gheorghe Varlaam, Grigore Varlaam şi fraţii săi), aşa cum reiese din pisania de deasupra uşii de la intrarea în biserică.
Este ctitorită în timpul domniei voievodului Mihai Grigore Sturza, pe locul unei bisericuţe din lemn, ridicată de Manole Varlaam.
Este zidită în formă de cruce, cu ziduri masive, până la 1,6 m. Grosime,cu ferestre foarte mari, turn clopotniţă foarte înalt zidit peste pronaos, având în exteriorul zidurilor un număr de 18 semi coloane cu rol de ridigizare a zidăriei, dar şi arhitectural, cu capiteluri greceşti, dând o expresie neoclasică construcţiei.
Învelitoarea acoperişului bisericii este din tablă, cu acoperişul turnului compus după principii şi metode ruseşti - ucrainene.
Acoperişul turnului a fost rupt în timpul unei furtuni în anul 1940, făcându-se un mic acoperiş sub formă de trunchi de piramidă, improvizaţie ce dăinuie şi astăzi.
O însemnare din anul 1906 arată că la reparaţia bisericii efectuată în anul 1885, s-a zugrăvit şi pridvorul, un adaos din cărămidă de înălţime redusă şi care se credea că este un adaos din perioada interbelică.
Intrare în biserică remarcă un element de unicitate, uşa de la intrare, din metal, de o masivitate rar întâlnită, având motive florale simpliste care converg spre centrul unei rozete. Uşa este originală din anul 1834, cu închizătoarele în stare de funcţionare perfectă.
Biserica este monument istoric, înregistrat la numărul 2952 din 1956 şi reactualizat la poziţia numărul 07-B-041, ca monument de arhitectură, din care cauză a fost şi este socotită tot timpul ca importanţă, imediat după bisericile: Sf. Nicolae Popăuţi (1496), Sf. Gheorghe (1541) şi Uspenia (1552), remarcându-se prin masivitatea ei, frumuseţea arhitectonică şi locul central ce-l ocupă în oraş.
Bisericii i s-au făcut reparaţii parţiale în 1873,1885, iar în 1954, a fost văruită în exterior.
Între anii 1951-1971, biserica a fost închisă de autorităţile locale, timp în care a suferit mari distrugeri. În anul 1974 se montează geamuri metalice la biserică în exterior şi la clopotniţă.
Biserica a rezistat pe parcursul ei, la peste 32 de cutremure de pământ, din care 16 cu magnitudinea de peste 6 grade, culminând cu cel din 10 noiembrie 1940 de 7,3 grade şi cel din 7 martie 1977, de 7,2 grade pe scara Richter şi care au lăsat urme deosebite, necesitând lucrări de consolidare şi reparaţii capitale.
În anul 1889, biserica avea cor bisericesc, dirijat de sublocotenentul Constantinescu, iar casele din jurul ei au asigurat funcţionarea unei şcoli de cântăreţi bisericeşti în primele trei decenii ale acestui secol.
Pe lângă proprietăţi: case şi grădini, biserica a avut şi mai are obiecte de cult de o valoare deosebită, astfel:
· lanţ mic de aur cu salbă, în greutate de 16,45 grame, ridicat de Banca Naţională în anul 1981 şi achitat în anul 1986 cu suma de 435 lei.
· veşminte şi obiecte de cult arhiereşti, datând din anul 1862 aparţinând episcopului Iosif Sebastian Bobulescu, fost confesor la Regimentul I Lăiniceri Iaşi, din care :mitră, cârjă, dicher, tricher, veşminte (mantie, sacos şi omofor, au fost predate Sfintei Mitropolii în anul 1975).
Mai există un epitaf brodat în fir, icoane şi evanghelii ferecate în argint (Evanghelie din 1821şi ferecată în argint în anul 1868), precum şi vase de cult de argint aurit şi o pereche de cununii din aur în greutate de 16 grame.
În pomelnicul bisericii sunt pomeniţi preoţi distinşi, chiar de la începutul ei: Iconom Iordache Holban, Iconom V. Popovici, Iconom Gh. Cornea, Pr. V. Buşilă, Iconom V. Istrate,Iconom V. Cosmeanu, Pr. V Dumitriu, Pr. Haralambie Murăraşu, Pr D. Enăşescu şi Pr. N. Irimescu până în anul 1951, an în care biserica a fost închisă.
Din anul 1971, Pr. Dăscălescu Teodor a depus un efort deosebit pentru deschiderea, curăţirea, repararea şi dotarea bisericii pentru a fi redată slujirii cultului divin şi a slujit până în anul 1986, când a trecut la cele veşnice.
Slujirea din 1986 a Pr. Viziteu Gheorghe la această biserică a fost mult îngreuiată de faptul că exista şi o filială, biserica monument istoric Sf. Dumitru, preotul paroh a lucrat la Protopopiatul Botoşani şef birou administrativ, aproape cinci ani, apoi cinci ani, ocupându-se împreună cu Pr. Protopop Leonte Lucian, la înfiinţarea Şcolii de cântăreţi bisericeşti şi a Seminarului Teologic Botoşani şi a conducerii acestora.
În prezent există toată documentaţiile aprobate pentru executarea lucrărilor de consolidare şi reparaţii capitale, sunt materiale aprovizionate în valoare de peste 150.000.000 lei şi s-au executat lucrări de consolidare de peste 130.000.000lei în anul 1999.
În viitor se vor termina lucrările de consolidare, se vor executa lucrări de reparaţii exterioare, se va reface acoperişul bisericii şi acoperişul turnului va fi refăcut în forma iniţială, dându-i-se bisericii frumuseţea din început.
